sunt, de bună seamă sunt, într-un filmuleț japonez
adaptare după kafka
mă ajustez , în mod clar mă ajustez, la dimensiunile oglinzilor

când râd, am timp să-mi măsor deschiderea buzelor
când merg, reușesc să-mi întind pasul în așa fel încât să împart distanța în porțiuni perfect egale
și fac aceste acrobații pentru că-mi place,
și mă răsucesc după linii abstracte pentru că astfel pot fi cu adevărat fericită

numai așa mă pot privi fără să urc pe vreun scaun
mă pot ruga fără să am în față vreo icoană
pot cumpăra un pachet de biscuiți fără să mă jenez

numai așa pot lua exact atâtea pastile câte spune rețeta
pot privi pe fereastră fără să duc o mână la gură și una la ochi


și toate astea
toate astea
până la spartul oglinzilor