Firimituri de firfiric



A fost odată un flămând

Care cerea la toți mâncare,

Bătea orașul tot, cerând

Câte ceva, la fiecare –



Era când gras, sau când obez,

Era când slab, sau tras la față,

Avea tupeu, ți-era și greață

Să tot discuți cu el, și-n miez

Să-și ceară bruma lui de viață –



Acesta, domni, era Iisus –

Un frate mic, fără serviciu –

Și poate fără nici-un viciu –

Doar că nu i s-a dat de sus,

Cum să trăiască – un indiciu –



Cum să muncească, fără loc –

Cum să mănânce, fără hrană –

Să meargă, bietul sărăntoc,

Fără o brumă de pomană –



Acesta, domni, era Iisus –

Un frate mic, și bun de gură –

Lângă biserică, o tură

Dădea, cerșea, apoi, pe sus,

Te lua cu o cimilitură –



Acesta, domni, era Iisus –

Un frate mic, primind un ban,

Un bon de masă, un caftan,

Un dar modest, picat de sus,

Sau chiar o cină, la un an –



Cum el, Iisus, spunea ades

Că dându-I fratelui mai mic,

Chiar Lui îi dăm, pe înțeles,

Pricepi că Domnului ales

Îi dă o Lume de nimic,



Firimituri de firfiric…