Eram bolnavi de tinereþe
Când torturam limbi de ceas þintuite-n aºternut
Încercând imaginaþia naturii de a împleti
Simplitatea, complexitatea ºi bunul – gust.

Eram scaunul cu unghiuri de fugã
Îmbrãcându-þi rãsuflãrile cu chinul minutelor
Iar tu te aºterneai, covor ce-n urzeala adevãratelor cercuri
Mã trasai în armonie cu cerul ºi pãmântul.

Lepãdam legea corpului scufundat când intram în cadã
Mimând gândirea adâncã a cascadei ce-ºi prefirã curcubeele
Lãsându-te sã stabileºti regulile de conjugare la toate timpurile
Redevenind împreunã. Cel curat, împlinit ºi pur.