Poate mâine închid
un ochi
în inima ta,
cu gândul am să-l
fac țărmul unei
mări,
iar cu sufletul
un lac închis de umbre;
adâncurile vor clipi
pentru ultima oară
și vor fi ultima bătaie
de aripi a unei
lebede.
Va mai rămâne apoi
un ochi,
deschis spre cer pe toată
aria lui,
să mă înghită toată
într-o pupilă
și să mă-nghețe nor
în el,
ca testament pământului.