trei ciori se uită în aceeași direcție
pe tulpină coboară veverița
cu capul în jos
o fetiță o ia înaintea bunicii
ține pietricele în pumni le lovește una de alta
parcul Tivoli răsună de ciocănituri
pachetul cu alune trece dintr-o
mână bătrână în una de copil
ai grijă să nu-ți muște degetul!
strigă doamna tunsă scurt
pantalonii ei vernil se contopesc cu natura

lângă mine pe bancă se așază cineva
m-a găsit și aici la Ljubljana
bunica mea Irina
nu vrea să mă lase singură într-un oraș străin
își dezleagă încet basmaua
cosițe cărunte sâni revărsați
nu a purtat niciodată sutien
azi vorbim despre zilele în care
ne duceam împreună să strângem balegă de cal
de pe toate ulițele
eu o luam înaintea ei
nu-mi era jale că o dor picioarele

vroiam să fiu cea mai harnică din sat
prima îmi băgam mâinile în balega proaspătă
ungeam pereții casei cu lut
îl amestecam bine cu balegi de cai roibi
nici pomeneală de cai albi pe imaș
pereții unși de bunica s-au dărâmat
acum ea urăște lutul
nici o floare pe mormântul ei
ai grijă să nu-ți muște degetul!
îmi zice când scot alunele din geantă
veverița, foarte aproape de banca noastră în stil baroc