când bolta sfâșiată de aripi îngeri
cum lacrimile cerului căzând
soarele stingându-și lumânarea
Fiul dulgherului cioplind
pielea lemnului devenită osândă
înfiptă-n spinarea unei Golgote sângerând

unde toiagul înflorit
spre toamnă cruce-nfășată-n rugi de zmeură
turme veștede pribege
înfiorarea mormântului așteptând
glasul Păstorului
coborând în Valea Plângerii

când ploaia-nserării frunze presărând
suspinând Fiul dulgherului răstignit
cum măslinele zdrobite în teasc
parfumul sfârșitului început fiind-u-I