eu nu am primit atestat pentru drama,
nici dreptul de-a-mi stinge durerea pe ziduri,
imi pun uneori ignoranta in rama
si-ncerc sa-mi buclez nostalgia cu riduri.

n-am vrut sa invat cum se trage la coasa,
nu port in colan meserii nestiute,
mi-as face breloc dintr-o broasca raioasa
sa-mi pot vinde teama la pret de virtute.

cum fringe clepsidra culorile-n spectru,
m-as pierde-n striatii lipsit de-artificii,
din lant de cristelniti mi-as face un sceptru
sa scald botezatii in mir stors din vicii.

sub falsa lumina simt pulsul iubirii
cernand in decoruri metalice frunze,
si-as frange zagazul din legile firii
topind imprecatii pe valuri de pinze.

capriciul tristetii l-as sterge cu-o pana
pe fruntea pierduta-n disjunctii banale,
in inima noptii veghind ca pe-o rana
durerea materna a sferei natale

si poate-as mai face suduri de artere,
transplanturi de inimi bolnave de viata,
si,-n urma-nfierat de pacate stinghere,
cu-o nimfa zurlie m-as pierde in ceata.

as trage si-o fuga in turla oprita
sa chinui un clopot in zi de odihna,
strigand catre lume cu voce grabita
ca nu are dreptul la ceasul de tihna.

apoi, despuiat, intre gratii ostile,
ornate cu cranii infipte in coarbe
as scrie in taina, postind sapte zile,
o "Civitta Sollis" a natiei oarbe.

si mi-as cauta un loc printre cranii,
visind omenirea slavindu-ma-n rama;
dar tot gratis curg si cerneala si anii,
caci nu am primit atestat pentru drama.