Eu încă te iubesc, iubito,
rotund, profetic, interzis,
și rătăcesc ca un proscris
în spațiul meu, produs mimetic
când mă prefac că mai exist

mi te-ai insinuat iubito,
ca o otravă în sistem
un dulce amărui blestem
rostit cu lacrimi și suspine:
„adio, dar rămân cu tine”

eu încă te iubesc, iubito,
la modul trist și indecent
cu care gându-mi insolent
te mai mângâie peste noapte
rostindu-ți interzise șoapte

deși ești val pe alte țărmuri
eu încă te păstrez empiric
în teritoriul meu oniric
introvert și ilegal
cu dulce-aromă de migdal