niciun spațiu dorit nu va fi doar al meu
fiecare colț de cameră orice panză veche care atarnă de tavan au fost deja și-ale ei
ea cea care a fost și este fântâna cu nouă guri spre care însetezi necontenit
noi nu vom avea cutii prin care să fugim de ceea ce spuneai că-i irealitatea lumii
suntem singurii de care ne vom ascunde
trăind un cuplu ideal împărțit la 3
sau la doiul din care simt uneori că fac parte numai eu

nicio picătură din tine nu se va pierde numai pentru mine
ești tot ce a străbătut ea înot
ți-a alergat prin vene ca un drog de care ai rămas dependent
chiar și azi
când ne-ntâmplăm în același așternut
pe care poate l-ai frământat sub piele alături de ea

nimic din viitorul tău nu-i doar al meu
coincidențele se vor juca mereu deasupra capetelor voastre
și nu vei ști nicicând că realitatea se strânge în pumnii mei ca un melc în cochilie
pană la momentul în care abia mai rasuflă
și-apoi izbucnește dureros îmbrăcandu-mă în tot ceea ce sunt
și nu aș vrea să fiu
ființa moartă care se întâmplă la tine-n așternut