poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-09-02 | |
domnule director
îmi pare rău dar astăzi nu pot munci starea asta de lipsă mă paralizează am mai simțit-o și-n alte zile dar ca azi niciodată uneori o simțeam ca o arsură pe limbă alteori ca un gol în stomac noaptea lupi inventați umblau prin mine ca printr-o casă goală în care te așezi pe parchet și nu știi ce să faci îmi pare rău dar ca azi niciodată nu pot să spun nimic important apa se prelinge pe ceafă în fața ochilor o lumină puternică duc mîna la tîmplă din viața mea cad în altă viață trei dimineața la mine în cartier gunoierii ridică tomberoanele eu stau în mașina poliției la capătul orașului o stare nedefinită de frică sirene pentru un erou național a plecat să se facă bărbat în madrid s-a întors nemișcat așteptăm toți la marginea orașului cineva îmi respiră în ceafă poate orașul cu o mie de nări poate un polițist pe care-am să-l uit pînă la ziuă din camion se descarcă sicriul o femeie plînge scurmă sicriul ca o găină pe care tata o jumulea într-un anotimp cînd paștele avea aromă de spirt și cafea îmi scutur capul de parcă aș fi un mamut care încearcă să scape de animale mai mici în fața ochilor iar o lumină puternică o lutărie un urlet pantoful unei fetițe ieșind din pămînt îmi iau sîngele fricile tremurul mă chircesc în stomac nu sînt eu cel care dezgroapă cu unghiile acum dimineața e frig probabil ea îmi lipsește cel mai mult cînd mîinile mele sînt reci ca un fiord în care se mai prăbușește o bucată de carne domnule director nu de morți mi-e frică mie acum mi-e frică de spania malta sau israel mi-e frică de un hotel numit belvedere unde am o sesiune de training bineînțeles voi uita tot ca să fac loc senzației nenorocite de lipsă am să mă întorc cu o diplomă care atestă dreptul civic fundamental nu de moarte mi-e frică mie acum ci de somn și de viața care mi-o bagă pe gît ca o lingură de clorocalcin într-o inevitabilă lipsă de oase
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate