Sus pe cer, pe lângă soare,
Ne-ntâlnim mereu,
Eu sunt acela care,
Întotdeauna-ti va aduce o floare.
Cu îmbrățișări pline de ardoare,
Trupul tu-mi cuprinzi
Si ai putea face un soare,
Să se topească d-ale tale buze fierbinți.
Pe salteaua moale ne iubim noi,
Si simt ca-mi intra sufletu n-noroi.
Cu o privire moale de la patima ce-o pui
Mă strivesc de stanca din marea nimănui.
Cu ale ei patru camere, inima te vrea,
Cine știe oare de va fi așa.
Valuri–nalte, de pietre se sfărâma,
Si-o inimă cusută, tot are o ruptură.
Te ador din clipa de demult,
Te răpesc din vis, și te-nsoțesc in abis.
Dulce zâmbet porți, mi-l arăți si-l fur,
Nu-l voi aduce n-napoi,
Căci acum casa lui…palma mea va fi.