Cât praf s-o fi adunat pe bocancii mei
de când conviețuiesc cu dunele de nisip?
Vântul trece printre ele și-mi marchează
părul cu materia lor- cântărim mult eu și
cu singurătatea, în curând vom avea nevoie
de mai multă apă, căci e dificil să trăiești
înmulțit la doi.

E plăcut să rămân trează la prânz- îmi văd
lumea prin ochii spectatorului de cinema ce
nu-și permite decât un singur bilet la film:
azi am urmărit povestea unui alt deșert în care
a nins și au aparut turiștii, așa că la lăsarea
serii îmi voi privi steaua și o voi ruga să se
prefacă în fulgi.

Câți mi se vor aduna pe bocanci?