poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-08-29 | |
*
erau zile când întorceam oamenii pe stradă pentru că aveau pălărie, pentru că se îmbrăcau în alb și mergeau călare pe vise. de fiecare dată speram că îl întâlnesc. îmi creștea pulsul și, în fața omului mirat, mă holbam, ca și cum el era iluzia. eram convinsă că îl văzusem pe ion trecând, dar hoțomanul se ascundea sub alt chip, să nu-l mai recunoaștem. ne păcălea și în moarte. * când a plecat mi-am imaginat că este ca într-un fantasy movie, un vârtej de frunze până se topea imaginea lui cu ochii micșorati, niciodată prevestind ceva bun, sau altă imagine - tremurând fără palton, când ne ruga pe mine, pe dani adam să-i luăm, amanet dintr-un bar, căldura. * dimineața la cafea dupa ce colindaserăm de nebuni toata noaptea să-i spargem ușa lui costel stancu, loveam cu picioarele, rezistentă ușă avea. plecaserăm cu o sticlă de vin de la ai mei și bani ori de țigări, ori de taxi. am luat țigări. a găsit ion pe unul și i-am vândut vinul. îl cunoștea, așa că am tăinuit vinul împreună...se făcuse 4 dimineața și dispăruseră parcă toate mașinile din oraș. noroc că a trecut o rată de muncitori, ne-a luat până jos. mergeam ca zăbăucii pe spațiul verde, prin frunze și chichere recita, până când am început să șchiopătez, pierdusem un toc. tanti nuți, ai un ciocan? cioc, boc, la 5 dimineața. aici să dormiți, câinilor. ne întinse o pătură pe jos, ion, fericit ca un copil, se înveli cu paltonul. eu am plecat acasă. mi-am amintit că am niște mesaje în telefon * stăteam uneori de vorbă: îmi tot cerea pălăria, avea un fix, de fiecare dată spunea asta. mi-o împrumutase într-o joi și uitasem să i-o înapoiez, îmi spunea că-i e frig. acum mă bucur că i-am dat-o. [sper să n-o amaneteze vreunui sfânt, măcar până venim și noi] parcă-l văd la cafea cu arhanghelul gavril povestindu-i despre elenele lui, rămase fără războaie, despre creionul cu care nu va mai scrie nimeni. și ăsta, arhanghelul adică, îi zice: măi, ioane, creionul tău e trecut pe inventar. uite aici ordin: de adus din lumea ailaltă ion chichere + creion. au încercat toți serafimii și heruvimii să scrie, l-am dat și sfinților și nimic, am trimis un spion la draci - n-au reușit nici ăștia. dă o vodkă și îți arăt șmecheria, zice chichere. n-avem, răspunde gavril, vin - doar cu aprobare de la sf. petru. bun și ăla. și se pune ion, face o dedicație și încă una, să nu uite pe cineva important de prin rai și încă una... până când gavril uită să mai plece după alte suflete
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate