poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-08-28 | |
Pe cand aveam cinșpe ani
Acum vreo șapte-opt luni Am fumat întâiul pachet de țigări De era să mă vâr în spital Am scris tradiționalul poem Despre aștri răpiți veșniciei de-o metaforă crudă Și am tras concluzia justă: Încă un ins fără chemare precisă Împlinește ritualul hotărât de maimuță. Și cu asta parea c-am intrat în mulțime. Părere, iluzie, fum Căci lucruri despre care Nu intenționez să vorbesc S-au pornit să-mi cadă în cap Să-mi jupuie pielea cu carne cu tot Să-nțepe, să taie, să scurme, să rupă, Mă rog, la ce bun să repet Ceva ce in mod automat Se impune ca bir Ființei dăruite cu viață? Eu unul, recunosc, m-am speriat Și am rupt-o la fugă Prin epoci, prin ani, Anii mei personali Îmbătrânind cu viteza luminii Și m-am năpustit în Cetate Mai mult mort decât viu Închinându-mă frânt la picioarele Lor: Primiți-mă, vă rog și pe mine De acum vreau să scriu Să m-apuc de săpat În pustiu și în stâncă, Să trag de adevăr și cu dinții, Să am ce-ndesa în cuvintele probă Întoarse în lume-nțelegeți? În chip de timbru vital Pe o cerere de permis temporar cuvenit Deținătorilor de identitate, Primiți-mă, vai, si pe mine, Oricum înapoi nu mă-ntorc Etcetera etcetera N-au zis NU N-au zis DA
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate