eu nu am vrut să te ucid
Gauguin
credeam ca-i să mă vezi
era un strigăt de nevoi
ușor mă duc
spre casa galbenă
în fașă


mă întorc la rădăcini
ascunse adânc în pământ
totul se uită

începutul

și părul roșu-auriu

rămas singur
între peisaje
ce scot din minți
este prea întuneric
și nu ne mai putem zări

sunt nebunatice

cred că e timpul
să vă părăsesc, Sien
tu, care nu ai fost acolo

lacrimi de plecare
nu mă lasă
să revin

dar v-am iubit
străinilor

sfârșit