poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-08-27 | | Care este țelul tau în viață? Ce scopuri ți-ai propus s-atingi? N-am. Și nici nu mi-am propus nimic Căci de câte ori îmi propun ceva, cineva Începe să râdă de mine: nătărăule, ratatule, Ce dracu e de capul tău? De când ai tu idei? Și-azi așa, mâine așa, Până când m-am lăsat păgubaș, Și am depus armele, visele și bagajele Și toate dorințele neîmplinite La ghișeul de obiecte pierdute. De-acolo sigur n-o să le ia nimeni Lăsându-le să-și doarmă somnul de praf. Știu sigur că ar prinde bine cuiva, Că altcine poate că le-ar folosi, Dar ce folos? Tot ce ajunge la bagaje pierdute Stă și-și așteaptă proprietarul, Chiar și o veșnicie. De aceea cred că ratarea are gustul prafului Adunat printre cutele speranțelor ce-au murit de copile. Da, numai că lumea nu se mulțumea să-mi râdă-n nas Înfigea tăișul cuvântului în trupul meu Și-l răsucea lent, zdrențuind carnea, Curățind oasele verbului Făcându-le să strălucească fosforescent. La lumina lor fantomatică Deslușeam fețele lumii și plămădeam lutul. Din cărămizile eșecului mi-am zidit turnul versurilor Și lucrând m-am înălțat deasupra tuturor cuvintelor. Singur cu visele și speranțele mele pierdute.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate