Eram cu tine doua aripi despletite-n vant
iubirea murmura cu glasu-i sfant
si era primavara peste tot ,
din codrii verzi de amintiri strabune
ne rascolea pe inima dulcea minune
desprinsa in fior sentimental ,
eram doar umbre-n clipa serii alba
cazute-n margine de timp , cu reveria salba
strans adunata-n lacrimi de copii .
am mai fi iar sepale-n roua diminetii
suavi si neclintiti de picatura cetii
falsificandu-ne emotiile ,
dar ne oprim stanci parasite-n margine de mal
cu gandurile zestre simturilor val
sa tremuram durere...