eu iarna am băgat în sobă numai cărți
de poeți pe care încă sper că nimeni nu-i citește
astfel m-am gândit să salvez umanitatea
de primejdia limbii de lemn

e poate motivul pentru care când aud versurile lui esenin
îmi scriu testamentul pe cele mai ieftine caiete de muzică

n-am fost bolnav de când mă știu nu îmi vorbește omul negru
și nici nu am zăcut de febră doar ascultând simfonii de beethoven
atunci ce ar putea să mi se întâmple vă veți întreba
ei bine
nimic și dintre toate acest lucru mi se pare cel mai grav

așa am început să scriu:
bilețele de amor pentru iubitele colegilor inculți din liceu
scrisori de dragoste pentru superiorii bețivi din armată
mailuri erotice pentru vecini agramați
visând în tot acest timp la vitrina
în care numele meu va străluci pe copertă

dar numele meu este pomenit doar în blesteme
de toate femeile care m-au citit
și au sfârșit seduse și abandonate

se putea și mai rău aș vrea să le pot consola
să fiți umilite bătute neabandonate

urâți poștașii
urâți vânzătorii de calculatoare dar vă spun
poetu-i târfa care-și vinde harul pentru-o bere