Aud un zvon, murmurat de frunze
adieri de vânt, sunete confuze
toamna -și pune o dulce aură
pe după culmi arse de căldură.

În livadă merele s-au înroșit
de emoția de a o fi zărit,
iar prunele s-au învinețit
de ciudă, cu numeni n-au mai vorbit.

Toată via îmbată cu miresme,
de stuguri încărcați de-arome ,
doar frunza începe să roșească
știe că toamna are să sosească.

Zvonuri se aud și în pădure,
unde murele au prins culoare
și afinele-s coapte toate,
de soare cu căldură mângâiate.