de sunt aici, să nu mă vezi
ascunde-ți ochii în valul agonic,
sărat al mării...

și de nu sunt sî nu m-ascunzi
in umbra gândurilor tale,
înalță-mă ca un reflux
din spasmul dorului de mare...

dacă mă vezi sa nu m-arăți
privirilor ce-mi fură gândul,
mă învelește-n țărmul cald
de aur să-mi fie mormântul...
preschimbă-te-n nisip...!

și dacă m-ai găsit, să nu mă alungi
în cufăr albastru cu lacăte solare,
din ganduri mă țese,
verzi-galbene valuri;
și nu mă ucide,
ci șchioapătă-mi zborul
din țărm spre cerurile tale.