poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-08-18 | |
Așa că nu mai număr. În spatele nostru se răspunde la
întrebări degeaba; au dat drumul la ventilator, și-au șters bine lentila pe nas și-au îndoit coperta caietului cu formule. De ce mă repet? pentru că tu nu-mi rămâi oglinda în care jarul zilei să-mi fie reflecția din urmă. Mă aduc de spate să-mi ating gleznele desfăcute, șosetele lăsate largi; un peisaj cât o monedă, o căutare scurtă cât ține rostirea unui nume - totul se soldează cu logica: pentru ce stăm ani în șir în suma asta, câte suflete am strâns în perie, câtă degradare am curbat cu sita- lumina e lăsată pentru cele din urmă dezlegări. Doar atât. Nu-mi vine să mai număr anii; o să mă duc verde la întâia trecere către noapte: visul arătat prin fum, copiii nemișcați, respirația fină, pielea decojită prinsă sub unghii ca o muscă înțepătoare; șoldul e rezemat de tipsia mușcatei. Cum o să mă aplec peste sârme- balconul umed, clipul scurt al Polarei deșirate albă; mai număr în pieptul tristeții. Cum o să mă aplec peste Venus- bărci de liniște, vâsle puse să plutească de-o parte și alta, cercuri legate între ele; mă țin de toată amiaza ei: timpul dus pribeag, obrazul galben ca un șirag de păpădii. N-o să se înțeleagă niciodată ce se spune în spate, fie strâns și vânăt ochiul, peria înnodată în păr.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate