Căldura
Acuză amețeli și frisoane
Și danseză imponderabilă
În ringul amiezii.
Soarele
Întinde spre noi o mână de foc,
Incendiază copacii
Și vrea ca amintire a verii
O fotografie colectivă
La bustul gol.
Umbra
Stă lipită de case
Și nu înțelege de ce
i-a fost retrasă
autorizația de funcționare.
Marea,
Un lighean cu apă
Ce clocotește pe foc,
Se îneacă în aburi
Și visează un concediu de odihnă
La fiecare ocean.
Munții
s-au retras fără foșnet în văi ...
A rămas doar conturul de piatră
Ca un cadran de ceas
Arătând soarelui
Punctul de fierbere al lumii.
Noi,
dependenți de lumină,
Supraviețuim la marginea ei.