poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-08-10 | |
Îmi cântă sunetul dulce de pălămidă!
trepetele siropoase de spini, curentul către care trecem cu armele în mâini- mijeam pe întins norul de sânge urcat în cap, o rotiță acționată mereu în singurătatea câmpului. Cine ești tu să-mi miroși rănile cine ești tu să crapi înțelesul jocului din fiecare pătrățică fiecare ramă podul de balamale tabla de lemn zarul? Îmi cântă din nou sunetul dulce al ierbii! burta ei, pătura de ață, cupola îngustă a paharului; firida de zer a pielii. Cândva vom fi iubit suficient: fiecare ram tăcut din nisipurile noastre, fiecare nor supt de apă, corida vitelor lângă deal, amintirea pe care ne-o dăruim unul altuia, în clișee magice- o strungă albă, despărțirea, o emoție de surpare, sărutul; Pletlul dus pe rânele pământului către zgârie-norii afurisiți și farfuriile ufo. Aici se termină- florile negre-s în regulă. Încă te mai păstrez în articulații; o sârmă-nnegrită, o pastă moale. Un arc. - Încă, îmi cântă, de mai poți, cu gura! fumul să cadă peste câmp, subțire ca o scamă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate