Pe ochiul meu cad ape aspre
perdele deșirate de nori
ci mâna mea se alintă de tăcere
mi-e largă lumea și îmi flutură pe trup
printr-o centură de aer o strâng
dar mă sufocă
îmi pare că negru e focul
cu flacăra despicată
pe jumătate, pe sfert, pe rotire
într-un vas de pământ când se scurge
prelingându-se picătură cu picătură
și vântul e-obraz de pirat ce mă zgârie -
cu ochiul acoperit de șuierul trecătorilor închise
mă vede pe jumătate, deși mă vede întreagă
nu știe de mine / de noi
dar sapă, adulmecă, scormonește în carne vie
și uite în alb cum se stinge lumina aprinsă de vânt