fericit e doar cel ce se poate lipsi
așa cum se poate regăsi
oricînd ar vrea

un animal rănit n-are nevoie de mîngîiere
omul pentru el e o boală
pe care și-o vindecă singur

în schimb ochii lui
te mîngîie sublim-idiot
indiferent cît de duios
l-ai rupe în bucăți

sunt zile rănite cîinește
mai ales în partea dinapoi
turtită în asfalt
și pe care ți-o tîrăști
spre marginea drumului

trebuie să ajungi mai ai puțin
poate că totuși
bestia sinistră a mîngîierii
te va lăsa
să mori liniștit

totu-i un urlet înfipt în carne vie
și care se face tot mai mic
se duce un Pic mai Încolo
undeva într-o văgăună ruptă de lume

unde nimeni nimic niciodată
n-a auzit nici mort de iubire