E liniște din prima clipă- întâia
mână strânsă pe ușă, podul adulmecat
de așchiile ei interioare, o strângere
ca a inimii: nu las loc, nu fac loc
niciuneia; o clipă largă ca viața, o
îmbrățișare dedusă mai mult, un suflet
ridicat peste prieteniile trupului.

E liniște încă de la-nceput.
Nu e să spunem nimic nou, cum ard
zilele, căldura cum se rupe, gazonul
cum sedimentează mingile de golf;
o crudă fustiță ridicată în vânt, o crosă,
o mână de bomboane.

- Am spus tot.

E liniște din prima clipă: întâiul șlap de
plastic, soarele îndoit până-n cort,
umbra trecută prin orizontul ei albăstrui:
un nod dezlegat de țipătul cortinei de
lumină, sunetele oranj, cerul de-o parte;
cu toate, un răspuns la căldură.