poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-08-08 | |
Quo vadis, Domine?
Cine-ar putea ierta trădarea în iubire? mârșavă e prietena care mi-a dat de știre, dar, mai mârșav, este trădătorul care-a întinat ce are mai sfânt pe lume omul. Nimic nu doare mai tare ca rana cea adâncă, căci rana de iubire te sfarmă, chiar de ești de stâncă. Și te aruncă-n iadul disperării crunte…, și-n clip-aceea o lume se prăvale, ca un munte. Totul în jur îți pare o negură de nori, și, fiecare fapt de viață te-ndeamnă ca să mori! Aș vrea ca să dispar din astă lume, ca un șuvoi de ape, fără nume; ca o cometă printre stele, călătoare, ce luminează o clipă-n noapte, și-apoi moare. Să mă ascund, aș vrea, ca animalul ce-i rănit, ce-și linge singur rana, de nimeni îngrijit. Să caut în adâncul meu puțină alinare, puțin balsam pentru sufletu-mi ce moare. Fără de țintă rătăcesc în noapte, să caut licărul de viață, sau…, de moarte. O, Doamne! - încotro s-apuc? arată-mi Tu calea! Căci nu mai recunosc nici mlaștina, și, nici cărarea. Ia-mă dar de mână, și poartă-mi pașii, cum sunt purtați de mână copilașii! Vasile Anton
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate