aproape toți dintre voi care veți intra în poemul meu/ unii cu picioarele goale/ desculți de obscurități/ alții care vor uita ușa deschisă/ vor privi în mine ca-într-un tablou găsit pe stradă/ semnat anonim/ unii își vor aprinde țigările și vor scruma nepoliticos chiar în inima mea/ inima mea e o scrumieră/ alții vor comenta comod din fotoliu și vor admira neputința/ o lume fără vegetație/ condiții inumane de viață/ cine poate să mai reziste înca unui poem/ la taverna din colț e închis/ aș fi scris acolo pe o masă de lemn/ condamnarea în patru acte

aproape toți oamenii care au intrat / erau la o vârstă la care dacă ar fi pozat/ pelicula ar fi rămas neschimbată/ expresii picturale goale/ vizitatori în lumea de apoi/ trecători incurabili de moarte pendulează între alb și negru

parcă aș fi la un un muzeu de arme/ așa mă văd trecând prin poemul meu/ piața invalizilor e la locul ei/ de fapt e ca și când aș trece prin tine/ pe zebră zac accidentate victimile/ nu le ia nimeni acasă să le îngrijească/ spitale nu sunt decât pentru cei muți/ de altfel inaccesibile/ nu am să-ți aflu identitatea/ ai prea multe semne pe brațe ca niște oameni obosiți râncezesc/ vin spre mine blues-urile din Paris
cine vine la cină? jurnalul de detenție e pregătit