poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-08-06 | |
Tu ești refugiul meu când toți mă-ndepărtează,
Când pașii mei se-ndreaptă spre ochii nimănui Și sufletu-mi se vinde pe la colțuri Tăcând la fel de simplu ca și alaltăieri. Tu ești portretul vocii mele cunoscute Când anevoie toți și toate se pot lipsi de mine Îmbrățișându-mă cu tot cu dorul de lumină Tu ești cea care încă nu a uitat că sunt. Tu ești minutul fără capăt când timpul mă urăște, Când par a fi numai o umbră fără chip Strigându-mă pe sine când nimeni nu o face, Când ochii mei păstrează culoarea altui veac. Tu ești prima mea amintire cu ochi albaștri, Copila cu obrazul cald când îmi e frig, Sensul cuvintelor mele când scriu, Când inventez în gând și totul și nimic. Tu ești liniștea mea când înfiez sfârșitul, Când mă adorm zăpada și absurdul, Cea care îmi citește tăcerea unei nopți, Tu ești refugiul meu când mă alungă toți. Tu ești portretul vocii mele cunoscute Minutul nesfârșit când timpul mă urăște, Prima mea amintire cu ochi albaștri, Tu ești liniștea mea când înfiez sfârșitul.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate