În lumea ta perfectă
teorii prejudecăți inhibiții înșirate alfabetic pe 2 rânduri tabu-uri în grup compact
sertarul de jos deh mereu la îndemână
așternuturi netede și lustruite ca o tavă de porțelan
pe care aduci festiv prăjituri musafirilor
camerele aerisite aerisite aerisite până anchilozezi de șale și faci otită

Nu nuuu nuuuuuuu pe mine nu mă cheamă matrioska dau din picioare și mă agit
între limuzina de lemn și ursul din mucava roasă
dar tu ești prea copleșit de cadoul tău de generozitatea ta de bunul tău gust
când mi-ai făcut cocktail de piersici cu vodka te-am mai observat așa satisfăcut
așa că trebuie să mă dau jos singură plutesc o vreme
la 20-25 cm de nivelul parchetului
cu aplecări periculoase stânga dreapta parcă stau pe o minge tare și bombată

Auu scurt în nara stângă
un ceva alunecă în sus
un alt ceva picură cald
mă trezesc tocmai am avut o noapte fără vise nu-i prima dată ni se întâmplă tuturor
da’ pe mine mă frustrează
ceață și pâclă vacanță la londra ha haa haaaa
promiți că nu mai faci niciodată da bâigui eu
adică m-au lăsat aici fără pantofi cum naiba plec eu în papucii ăștia de puf
cu 2 melci rânjiți în roz și bleu
ușa pare să facă mișto de mine când cred că am apucat clanța ea fuge la juma de metru mai încolo
holul e o clătită uriașă pufoasă parcă are umplutură de vată
mie îmi plac alea făcute de bunica mmmm tare bună crema de ciocolată cu nucă mărunțită
cum de i-a dat cuiva prin cap să umple o clătită cu vată
cred că i-a luat ceva e mare holul

Uite-i sunt aici m-au așteptat
poate au și pantofii mei în vreo sacoșă
cămașă roșie da îi stă superb în roșu în albastru în alb în verde în toate culorile
deși poate era mai potrivită una gri-șoarece
sau poate aflase deja că a ratat prilejul
vii acasă și eu zic da înghițită până la papucii caraghioși de lacrimi înduioșare recunoștință
copil căruia i-au iertat părinții boacăna cu geamul spart
da acasă acasă

Atâția ochi mă urmăresc cu oroare sau milă ba nu mai bine oroare e mai demn așa
poate am scăpat teafără dintr-un accident
asta îmi dă un pic de prestanță
prea mică pata accidentele sunt mai dramatice știu eu bine
pe vremuri mă uitam cu sadism la reflecții rutiere de virgil vochină
se pare că mă urmărește clătita aia uriașă
se tot rulează pe sub papucii mei cu melci roz și bleu
și se rulează și se rulează
parcă era mai plăcut cocoțată pe minge
ce adrenalină cu capu-n jos în super loops nici n-am vomitat ca fata aia din spatele meu
toate hamsiile corect asimilate bravo

Mama îmi ia maioul la spălat
îmi promite că o să fie ca nou tot sunt îngrijorată îmi place lila-ul

Puțin teatru pentru ai mei acuma te-ai băgat iar în carapacea aia ofensată
ceaiul de mentă n-are gust de data asta
stau la masă ca pe fundul unei planete goale
nu vreau să mănânc sunt obosită
adormim spate în spate cadavre în aceeași cușetă frigorifică bumbac 100%

Ce-mi mai place să pocnesc sub călcâie sâmburi de caise și axiomele tale