E prima oară când mă privești
De dincolo de fereastră, poștașul vesel
A uitat că plata pentru rai nu e pensia ta .
Ai lăsat în urmă timp în care cireșii
Au înmugurit peste cruce și în sufletul meu, poate .
Te chem din obișnuință, în rugăciuni
Cerându-ți să mă iubești ca pe un copil
Privind pentru prima oară fericirea
într-o jucărie nouă ;
Iubește-i pe cei care te veghează ,
Paharul plângând gura ta însetată
în fața întunericului …
Ca atunci când trebuie să îți iei rămas-bun
Luîndu-ți rămas-bun ca și cum ai uita ,
Rămâi cu chipul obosit și culegând roșii coapte
Până când numai poveștile rostite în amintirea glasului tău îmi vor striga… Că e noapte în gândul meu de prea multă vreme .