|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
■ soare de sticlă
■ sunt în corpul meu
■ biserica trupului
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Monolog poezie [ ] Bogdan_di_livio
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Larisa Runceanu [NatallieWinter ]
2008-07-30
| |
Destinul devine scena
unde se joacă piesa în care,
scenariul steril al existenței,
capătă forma unor dulci neliniști,
număr secundele reci, dorindu-mi
să-nghețe clipa,
când universul se voalează,
într-o simplă îmbrățișare.
mă dor cuvintele
metamorfozate în gânduri rebele
simțurile se îmbată de fragranta,
unei dependențe fără vindecare.
sunt atașat chirurgical de tine
irecuperabil parca,
fără ablatiune...
căci "urăsc"
că am ajuns să te iubesc.
Și mai ales urăsc
că nu pot urî că te iubesc!
|
|
|
|