colectorul
Cu trupu-i trestie in vânt
O balerină, plutește in vârful de picior
Suavă, lin, pe luciul lebedelor
Nespusă grație în palmele de om
Plăpânde, ce privirea încântă
Înmănunchează învoioșit,
Acest spectacol orhidee, trăitorul.
Purtat de aripi neștiute, ori de gând
Ajunge sub cupolă-n primul rând
Se conectează la violă și viori
Și sufletu-i arcuș și mintea-i ton
Toate emoțile se strâng in picur
Ajung chiar un extaz, ce licur
Pe care-l soarbe cu nesaț adunătorul,
Sedus se lasă în plăcut
De glasul alăutei muritorul.
Trezit din stări, mereu flămând
Îl scutură imersia în prag de mare
Instantaneu de uragane,
Cu geana prelungită a surului din zări
Sculptează șolduri de femei himere,
Imaginația unui val spălând clepsidre nisipoase,
Miresme ude încearcă călătorul.
Un flash, sertar, fișiere,
Neîncetat o hegemonică idee
Îl poartă-n pași de transhumanță
Pe visătorul captator,
Spre un șirag de dealuri
Colină sub el așează,
Pentru contemplare căutarea
Natura arhitectă, Olimp al vieții cheie
Strănută-n ropote, strănută-n soare curcubeie
Răsar și asfințesc ecouri
Între cocoașe, prin etere
Rămâne lung, rămâne lat
Vrăjit de toate cele.