Ianuarie
(dimineața devreme)

Ridic storurile,
zăpada luminează cerul,
caut în mersul trenurilor
săgeata albastră
cu destinația lumina zăpezii,
va pleca la o oră convenabilă.
Am timp
să fac o cură de știri,
lucrătorii de la C.F.R.
sunt în grevă generală
până la acceptarea drumului neparcurs.

Până să cânte cocoșul pe gard
vestind apariția luminii
pregătesc masa de scris
pentru găzduire.

Þurțurii din gard împung cerul,
cocoșul
a fost sechestrat în haremul lui
în acest răstimp
din conul de umbră al lumii
apari tu,
lumină nesperată.

Februarie
(soare cu dinți)

Mărghitașul înghețat,
vecinul mă corupe
să fac cu el
o partidă de pescuit la copcă.
Păstrăvii hibernează
în spiritul adâncurilor,
pe malul dinspre pomet
un urs își admiră coada,
împart gerul la o stea
și aflu
că echinocțiu de primăvară-i departe,
dar mă consolez repede
privind stelele
lângă schiurile mele.

Martie
(ora ghioceilor trecuți)

Ziua și noaptea
au drepturi egale,
islazul s-a umplut de oi albe,
Gozna
a rămas consecventă
covorului de nea.

Iarna și primăvara
convețuiesc în bună pace.

Sentiment necunoscut nouă.