ne țineam de mâini și împărțeam vremea
am știut dintotdeauna că într-o zi o să întâlnesc o fată
din ploaie
orașul greu era pustiu pe vreme rea

îmi plăcea ca atunci când priveam copacii uzi să îmi închipui
cum arată ce culoare are ce umbrelă poartă dacă e înaltă
dacă acolo în mine este fericită pentru că mă gândesc
la ea
cristi îmi povestea și el

făceam fotografii puneam pături în geam și le prindeam
de hârtie azo-mureș
trebuia să aștept 18 ani atunci nu bănuiam nimic

și afară ploua parcă ploua din mine
ploua în librării
așteptând