De ce să minți, când poți să spui tot adevărul,
Acolo în surghiun să stai în nemișcare sumbră.
Și la răcoarea beciului să fi mai bun din cei atroce.
Un mahăr strigă printre dinți de-i ies plămânii,
Nu-i loc să umbli-n desuet pe marginea osaturi.
Surghiun, să iei e bine mulțumesc de-acum,
Căci vinovat ești făr de cătare roabe scump,
Ori jumulit de pintenii zglobii, ori ars pe orarii.
Ce-i farmec, ce se-ascunde-n vânt oloagă,
Doar vestea stă ascunsă bine în mormânt,
Strigând de-acolo chiar urlând… lupiilor să roadă.