Ți-am dedicat o frumoasă poezie
în speranța că o vei găsi
și-ți va place ce scrie.

Noaptea citeam în stele
arătându-ți diverse constelații
dar nimic nu te atrăgea, nu erai lăngă ele.

Ai primit, de nenumărate ori, frumoase flori;
fiecare petală, era un gând bun
era iubirea transformată-n curcubeu de culori.

Dar tu; ce păcat!
Hipnotizată cu totul,
în nori...

Mesaj după mesaj,
te căutam;
vroiam să-ți dau fiori.

Dar parcă nimic
nu se-atinge
de nimic

Ești în transă
în lumea ta
ascunsă.

Cât timp te-am căutat?
Cât am trudit?
Fără nici un rezultat.

Cât de mult te iubesc!
Ești îngerul meu,
întruchipat.

Răbdarea mea,
nu are limite.
Încă mai cred, nu am plecat.

M-așez pe bancă în parc
și deschid umbrela, poate plouă
cu inspirație.