ramele zmeului sunt acoperite de praf pe drumul spre casă
umărul meu scuturat de nisip te răcorește fără să numărăm orele până la valuri
și nu mai este nimeni să ne întrebe despre cum se sărută fluturii
e tăcere și lumea se stinge dar pictăm mai departe cuvintele pe noi
nu știu dacă mai e ceva acolo în afară de șerpi de iluzii și de retrageri în neguri
fiindcă în răstimpuri și pașii se uită între clipe de rouă
și pătrund în imaginea mea cu contururi de ochi și de obraji
simți cum patima se clatină pe lumini și umbre
și îmi săruți gâtul ud
sunt flori arse lângă noi /cu cenușa lor îmi mângâi buzele / demult și acum
care nu-și găsesc liniștea decât în iubirea noastră
caută și vezi și trăiește și spune-mi că tot ce vezi
cade în infinit cu mângâieri și cu plâns de înger
chiar și îngerii se lasă prinși în valuri de lavă
căci ai cules din mine fantoma trandafirului
nu te-ai gândit că m-ai lăsat la marginea trezirii – țărm fără alge
cu pași de cerneală ce cad cu stropi mari pe nisipul umed
fără de sfârșit se învârte întunericul / să nu crezi frânturile lui cu refren
în jurul insulei mele pe care te-ai părăsit
am auzit chemarea ta și te-am găsit sub apă
iar barca de pescar în care erai s-a scufundat sub un coral transparent
o să-ți fiu într-o seară de vară năvod de vânt sub zăpadă de sticlă
dar să nu îți faci griji pentru mine -
măștile intră în viața mea în fiecare zi și cad printre zâmbetele din colțul gurii
și se sfărâmă încercănate
vrei să răscolești nisipul după ziua de azi însă răscolești zarea ca să găsești norii
ai modelat din plastilină boabe de struguri și mi-ai spus că sunt solzii mei
și că pot stropi curcubeul dând din coadă
dar trebuie să suflăm / mai departe cu buze de copil / în barca noastră de hârtie
mi-e gura uscată
de necunoscut
într-o zi voi fi un călător captiv în somnul tău
și atunci / cu pași mărunți / voi cauta împreună cu tine drumul spre Vrăjitorul din Oz