Dimineața
Chipul cunoscut mă cuprinde în brațele lui
Mă atrage spre formele sale
Trăiesc și-n acest corp
Acest trup cu piele catifelata
Mereu parfumat și viguros
Pentru el îndrăznesc să iubesc astăzi viața.

Ne cunoaștem ne simțim
Ne confundăm cu o statuie în mișcare
Așezați pe soclul fericirii
Suntem singuri pe pământ
Fără frământări și ne iubim.

Acum nu ne știe nimeni
Nimeni nu ne vrea fără mască
Nu mai suntem prototipuri umane
Acum trăim păcate carnale
Gustând din mărul de neamuri blestemat
Nimic nu ne mai poate opri
Suntem stăpânii unor vieți demascate...

Ora prânzului în oraș se aud clopotele
Biserica sfințește ziua noastră

O zi pe jumătate fără viață

A murit!