petrică îmi spune că zilele lui sunt niște viermișori digestivi
și că durerile de stomac sunt mai nasoale decât alea de cap
într-o noaptea a visat, îngrețoșat, lanuri întregi de floarea-șuncii
pe care o topea în tigaie ca să-și facă apoi cartofi prăjiți

din foaia matricolă a lui petrică știm că nu era tocmai inteligent
dar nici în stare de corigență
un copil bizar, dar foarte cuminte
total inofensiv

din spusele unei vecine cu doi ani mai mare
aflăm că petrică o urmărea grosolan (lăsându-se văzut, probabil intenționat)
cum își întindea rufele pe culmea din fața blocului

administratorul aceluiași bloc afirmă că nu ar fi fost în stare de o asemenea crimă
deși politețea lui exagerată și privirea blândă
erau nițel suspecte

mama lui petrică, care îi vorbea rar de când a renunțat la facultate,
crede că fiul ei se droga,
altfel nu ar fi fost atât de liniștit și de leneș,
citind și visând toată ziua.

prietenii lui petrică, doi la număr, un măcelar și un medic stomatolog,
nu-și explică dispariția amicului lor
deși cu siguranță nu ar fi fost capabil de o asemenea faptă

și toate acestea pentru fapta mea
pe care nu o voi mărturisi
niciodată