de ce m-am retras în tăcere
singur aproape de un nor ascuțit
să-mi taie rădăcinile adâncite-n bolta destinului
din apele pe care-mi plutește drumul șerpuitor
spre tine
niciun cuvânt nu ține loc de îmbrățișare
nicio revelație a libertății
oricât empatizez cu tine
asta am înțeles de la început
pe scena unei piese repetate
dacă ai știi cât de greu îmi e
mersul la suprafață echilibrul relativ
înțeleg tu mă chemi cu totul
fără să privesc înapoi
mi-ai pregătit o cale nouă poate cu mai puține griji
necunoscută
de asta mă tem
aș avea nevoie de o hartă a zilei de mâine
dar ce mai contează dacă suntem împreună
ce mai contează dacă vom crește în același trup
spre o altă cunoaștere de lume
până atunci
să-ți spun că durata timpului meu e alta
așteaptă
acum am plantat copacul unui destin nou