eram pornit cu o stare greu ușurabilă
ridicam din umeri ca bolovanul
supranumit și Sisif
luminat de beznă
în curcubeea mea de ploaie
mă înfășuram într-un spectacol de zdrențe neștiute
aflat în plină desfășurare

cu palmele bine întinse apropiam
orizontal arătătoarele
și urma un fel de big bang
cu reculul și devastarea specifice
după care toți spectatorii
cădeau pe spate împușcați de admirație

mă alintam și eu ce să-i taci
îmi furnizam încălzirea
ah și era un ger de puteam crăpa
și pietrele doar cu ochii

cu toate astea
aveam și eu pe lume un prieten mai simțit
un tip important își luase majoratul de poet
într-o limbă străină în
ciuda nației lui minoritare
păi dă-i în mă-sa zicea mie-mi convine
și asta-mi ajunge aproape departe

ei și prietenul ăsta al meu bine simțit avea
la rîndul lui o prietenă cam nesimțită
încît omul a băut într-o noapte de nervi
tot ce avea mai tare prin casă
inclusiv sticla de sodă caustică

ceva l-a îndepărtat ceva a ajuns
aproape nicăieri și de-atunci
nu se mai simte nimic

nu știu ce se cuvine dar vom uita printre altele
ciudat vine o zi cînd o ploaie repede
ne prelinge
sub oaza noastră de nisip

o zi ca un bătrîn tremurător care își pune
ochiul de sticlă
în palma bine întinsă de foame
a unei fetițe-prostituate

calc peste mine peste nodul din gît
tăiat gordian
și rătăcirea asta mi-a ajuns familiară
un fel de acasă
mă poartă pe toți coclaurii

e un drum în lucru nici picior de zîmbet
nu e decît al meu
cu mîinile întinse bine

asasin al propriei mele extincții