Azi ți-am auzit
Ecoul inimii și
N-am știut că era
Pentru mine
Și l-am izgonit
Din calea pașilor mei.

Apoi, pe-o undă de fericire,
Am simțit
Vibrațiile inimii tale,
Dar n-am știut
Că sunt
De la tine
Și am fugit.

Azi mă gândesc
Doar la umbra
Iubirii noastre și
Nu mai cred
Decât în noi.
Dar mâine știu
Că voi fugi
De tine,
De mine,
De amândoi.

Tu nu știi dar
Fiorul neînțeles
Al sufletului tău
m-a cuprins
mai degrabă
decât m-ar fi
lăsat cugetul.

Iar eu nu mai
Știu,
Nu mai vreau
Să știu,
Cum se frâng
Minunatele fire
De mătase cu
Care te-ai legat
De marginile
Sufletului meu.