poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-06-28 | |
Mă doare sufletul acolo unde te-ai ras până la sânge
acolo unde ți-ai dat cu sudoarea în loc de apă. Se întind brațele să ne apere de soare se întind cățeii să ne apere de corzile viei- miezul mi se face moale miezul mi se înclină, mă doare sufletul acolo unde te-ai fiert până la clopote. Pașii ni se ascund în iarbă pașii ni se usucă în rădăcinile ei și grădina dospește de pe deal toamna cu ciorile verzi culegându-ne bruma de pe pleoape. Barca noastră e alungată în cer că ne-am fiert până la clopote; până la clopote se scaldă între norii de fum, pământul de zahăr și piersica strânsă în mână, că până la clopote ne-am fiert de multe ori. Ne-am rezemat de bunica ne-am rezemat de bunica. De multe ori ne-am aplecat ștreangurile către ea: mă doare sufletul că nu te știu ars în același sânge cu mine, că-ți ții sânii deoparte de cățeii sub care dorm liniștit- la nopțile noastre de dincolo se pun strugurii fermentați se pun piersicile fierte se pun corturile noastre unu doi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate