poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-06-27 | |
Eram copil,umblam și mult...
Nicio clipă n-a trecut că se făcuse noapte, așa e-n joacă... Singur sub clarul cerului pictat de stele mă gândeam la Luna, trăiesc sub ea numai odată și ea atâtea vieți peste noi, poeții au întins degetul la cer și-au lăsat amprenta pe corola ei. În jurul meu,lungit pe bancă,îngerii albi s-au strâns, leagăne-le se balansau cel roșu și albastru, râvnind să se atingă cei doi iubiți, îngerii albi,dulăii urlau la stele,și eu în mine, sculau fantomele-n mormânt,după vise neîmplinite; frumos e să adormi pe aripile negre ale nopții printre stele,în căldura rece a pulberii lor,atât de veche iar eu în amorțire pe o bancă singuri, tristă-n apăsarea dosurilor lumii;am încercat, naiv ce sunt,să le închid pe toate-n pumn dar au fugit când pumnul l-am deschis, voi trage cu ochiul,așa în pumn, să va admir fluorescența. Iubirea voastră rece de ochii mei admiratori buzele va-ncantau cu poezii,idie,basme florile și sub pământ ascunse sufletele-n buncăre de lemn... Ne iubiți,efemeri...mă ține-ți minte !? am supt la sânul vostru va țin și eu în pumn,o clipă,cât o viață vă rog... Așa naiv eram,copilărie...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate