pământul se vede cel mai frumos de la înălțimea
amețitoare a frunții tale
seamănă cu un vas de lut
dintr-un muzeu
atunci mi-ai vorbit despre dumnezeire
mai mult decât meister eckhart
în toate nopțile lui de fericire
am să mă retrag în fierărie anul acesta
să lucrez numai la podoabele tale
m-am gândit că nu ar fi bine
să ni se găsescă mormintele goale
fără câteva ocale de bronz și de aur
în jurul oaselor noastre
dar mai bine să mergem de pe acum
într-un loc care nu se numește Pământ
unde păsările nu pot sparge
cuvintele în păcate
și ne lasă să ne respirăm
eu o carte fără cuvinte
tu un adânc nisipos
până când numai moartea ne va dezbrăca
și vom fi doar unul