poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-06-19 | |
Cu spirit creator, pornit spre a cunoaște,
Îmi văd gândurile reflectate-n ochi străini, Și îmi adun în minte creații răsturnate, Un amalgam haotic, încoronat cu spini. Versul egocentric al sfârșitului de iarnă Îmi îngheață rodul ramurii gândirii, Muză nefastă, îmi dictezi poemul veșted iară, Cu rimă degajând un iz al despărțirii. De ură te adăpostești în mine, mă sufoci, Și îmi întinzi perdea opacă la ferestre, Lovit de întâmplare, sunt orb cu răni adânci, Legat de greutatea ancorei terestre. Măruntă e divinitatea văzută de aici, Artificial, îmi încrustezi idei atee, Apoi, în stăpâna indiferență te ridici, Zâmbind seducătoare, te arăți femeie. Miros de trandafiri îmi amorțește suflul, Respirându-ți umbra, m-am rătăcit de soare, Lucid mă mai mențin doar munții, marea, vântul, Când se întrec cu tine, uniți în înserare. Știință sau religie, pe cer Luna pictată, Un vis al nemuririi gândirilor senine, Toate sunt reduse la nimic, deodată, Când tu, inhibitoare, mă desparți de mine.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate