poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-06-14 | |
Vine o vreme când nimic nu mai e nou și te întrebi de ce,
chiar așa, de ce lucrurile capătă o nuanță gălbuie? Dorința ta e sculptată în toate formele și totuși după mângâieri îndelungi ațipești în salina veche lângă chipuri care vor să-ți spună ceva. Toată ființa ta caută răcoarea. Iubești tot mai ușor, la prima vedere, ba chiar în avans, obosești să muți obiecte dintr-un loc în altul, nu ai mai nimic de spus pentru că nu mai poți ascunde fumul unui incendiu care grăbește pasul trecătorilor. De unde vine și unde se duce nimeni nu știe. Din când în când dai peste un loc ars, fără pic de verdeață, și te întinzi pe pământul care îți intră sub piele și rămâne o imensă cocoașă. Încă și iubirea te întoarce împotriva ta și te îngroapă de viu într-un suflet! Nu încetezi să respiri, să mănânci și să cânți cu cei pe care i-ai smintit: sunt mereu întorși cu fața spre tine și tu, un străin, îți scuturi de praf hainele.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate