poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-06-12 | |
Eu nu te-am înțeles nicicând chiar dacă
Atâta timp s-a scurs între noi doi, N-am înțeles surâsul care, parcă Se zbate între temeri și nevoi. Nici acum nu te cunosc îndeaproape, Deși sunt cu o amintire mai bătrân, Și silueta ta mi s-a zidit de pleoape, Nu știu dacă te bucuri chiar de plângi. Chiar dacă par ridicol și adesea mut Și îți răspund în modul meu prea nefiresc, Nu mă-ndepărta când tocmai te ascult, Ce dacă nu știu să îți spun banalități ca „te iubesc!” ? Și ce dacă timpul a ajuns să fie Călăul gândurilor mele prea abrupte ? Tot îți voi croșeta idei de jucărie Și-mi voi ruga surâsul să te-asculte. Și clipele parcă prea repede s-au scurs, Iar glasul tău mi-a ignorat silaba, Ce dacă din cea care ai fost tu ai ajuns ?... Cea care îmi trimite zâmbetul la naiba . Eu nu te-am înțeles nicicând chiar dacă Adesea îți răspund prea nefiresc Și îți așez lângă ureche versuri care parcă Îți spun chiar fără voia mea că te iubesc…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate