Am crezut că mă știi din ochii vreunui necunoscut, am crezut…
Necunoscându-ți glasul, neștiind cum zâmbești, cum clipești.
Neștiind că m-ai ascuns într-o virgulă, într-un punct,
Uitând să îmi citești glasul, uitând să mă mai îmi amintești…
Tăcând ca și cum nu ai ști de ce oare am început să te strig
Zgâriindu-ți liniștea prin cuvintele mele aproape nefirești,
Aproape prea departe când te ascund într-un sfârșit de sărut.